Ochelarii de Luni

Nu știu cum sunteți voi, dar eu aștept cu nerăbdare ziua de Luni.

Aștept Lunea pentru că începe o nouă săptămână și cu ea in nou capitol în viața mea. Încă un proces de 7 zile pe care il am de trecut după fiecare Duminică seară. Nu știu dacă va fi bună sau rea săptămâna ce va urma, dar cu siguranță voi învăța ceva nou. Sau așa privesc eu lucrurile, ca pentru prima dată. Fiecare zi are în ea ceva fascinant încă din zori.
Nu e niciodată plictisitor să înveți ceva nou. Ce-i drept, am mai avut zile de Luni, dar niciodată Lunea 10790 din viața mea. Chiar dacă am aceeași rutină. Vreau să văd ceva nou și proaspăt în acea rutină în fiecare Luni.
Am glumit! Nu am nicio rutină. Niciodată nu m-am putut ține de una. Și poate nici nu trebuie. Poate în haos trebuie să mă învârt și să îmi găsesc echilibrul și liniștea acolo. Poate sunt golul din mijlocul uraganului. Poate trebuie să curăț tot ce nu e natural prin naturalețe sau ce e instabil prin instabilitate. 

Sau poate sunt un fluture care mai are o zi de trăit, ce zboară bezmetic de la o floare la alta, de la buruiană la mugurii din copaci.
Dacă tot viața are cursul ei și eu nu știu care e, de ce sa nu mă bucur de toată natura și legile ei?! La urma urmei, fiecare anotimp moare în următorul. Eu de ce nu aș onora moartea sau sfârșiturile? Și dacă tot e așa, dacă tot mă îndrept către dezastru, de ce să nu o fac într-o limuzină? Limuzina roz și ochelarii iubirii.

Timpul este făcut să treacă, asta e datoria lui. A mea este sa onorez legile naturii, indiferent cum sunt ele. Datoria mea e să îmi trăiesc zilele mele, nu pe ale altuia, să văd tot ce mă înconjoară indiferent cum e acel tot.

E frumos sa mă preocup de mine, de ceea ce fac eu, fără să cad în capcana responsabilității aruncată de ceilalți. Probabil veți spune că ar trebui să mă simt vinovată pentru asta, dar nu prea mă simt. Mă simt împăcată și detașată de dramele altora proiectate asupra mea. Nu mai e așa dificil să le ignor acuzele și ceea ce contează e primul pas pe care îl fac spre ușă, să ies fără scuze de prisos sau chiar fără niciun cu cuvânt.

Și de fiecare dată când ies, îmi pun ochelarii de Luni.