Si credeam...

Si credeam ca te citesc, credeam ca esti una cu mine si ca te stiu ca pe sufletul meu.

Aveam dreptate... insa nu-mi dadeam seama ca nu-mi cunosteam propriul suflet. Era conturat doar de ceea ce credeam ca esti tu, doar de ceea ce vedeam eu in tine... si te vedeam perfect... si erai perfect. Insa culorile vii de altadata au palit si iluziile au disparut usor, usor.

Din acea tema vibrant colorata a ramas doar cromatica diafana, prafuita de amintiri in doi... si e acolo... undeva... vie... superba...

Si mi-am dat seama ca in biblioteca noastra de trairi eram doar abisuri, infinite, eternitati... iar eu..eu  citeam doar spatiile dintre randuri.

El, eu... Lui

Fidelitatea. Care este caracterizata cum? Fidelitatea sufletului sau a trupului? Pot fi amandoua. Pot fi LUI fidela cu trupul si infidela cu sufletul, in timp ce EL stie ca ii sunt fidela cu sufletul, insa niciodata nu-i apartin. Balanta isi inclina talerele in mod egal intre vinovatie si nevinovatie, intre EL si LUI... si ce doare mai tare?! Fidelitatea sau sentimentul peregrin? EL...stie! LUI...nu i-am spus inca. Si da, sunt infidela! Sunt infidela LUI, mie, sentimentelor mele si a tot ce as fi eu daca as fi cu EL.

Si totusi sunt fidela...infidelitatii mele.