Si credeam ca te citesc, credeam ca esti una cu mine si ca
te stiu ca pe sufletul meu.
Aveam dreptate... insa nu-mi dadeam seama ca nu-mi cunosteam
propriul suflet. Era conturat doar de ceea ce credeam ca esti tu, doar de ceea
ce vedeam eu in tine... si te vedeam perfect... si erai perfect. Insa culorile
vii de altadata au palit si iluziile au disparut usor, usor.
Din acea tema vibrant colorata a ramas doar cromatica diafana, prafuita de amintiri in doi... si e acolo... undeva... vie... superba...
Si mi-am dat seama ca in biblioteca noastra de trairi eram
doar abisuri, infinite, eternitati... iar eu..eu citeam doar spatiile dintre randuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu