De la a avea ceva si a pastra ceva e mult de
mers. O vezi, iti place, o atingi, poate o si tii in brate o noapte, doua. Insa
nu o poti castiga. Sunt miscari pe tabla de sah pe care nu le poti face, oricat
de bine pusa la punct ai strategia. Sunt persoane pe care pur si simplu nu le
poti tine. Nu pentru ca sunt greu de avut, ci pentru ca sunt greu de pastrat.
Ai impresia ca te poti juca cu sufletul ei si in mintea ta chiar o faci, insa
nu realizezi ca esti orb. Sufletul ei nu e acolo. Al tau in schimb da. Si cu
cat negi mai mult implicarea ta, vezi ca in fiecare trofeu pe care il ai, ti-ai
lasat cate o bucatica de inima, vointa, energie…satisfactie.
Si vine ea… cea care nu parea ca poate. Inca o
cupa, iti ziceai. Doar ca ea a plecat fara sa lase vreo urma de praf. Ea e persoana
care ti-a cutremurat raftul prin simplul fapt ca te-a lasat sa te uiti la el
nemiscat si sa nu o vezi acolo expusa. Cea care a refuzat sa fie un trofeu pe
raftul tau. Esti inveninat impotriva acelei ei. Acum dupa ce a plecat iti dai
seama ca ti-a studiat toate trofeele si stia ca in fiecare din ele ai ascuns
cate ceva din tine. Iar ea nu a vrut doar o bucatica din tine. Ea te-a vrut
complet, cum poate nici tu nu te-ai vazut de mult timp.
Ia-ti toate trofeele, sterge-le de praf.
Bucura-te ca le-ai putut castiga, dar ia-ti ce e al tau inapoi. Apoi pune-le in
cutii si lasa-le sa iasa din viata ta. Ele nu te mai reprezinta acum. Reintegreaza in tine ce ai
lasat peste tot si du-te la ea. Pentru ca ea nu are nevoie de jumatatea ei. Ea
are nevoie de un tot, ca ea.
Pentru
ea o relatie este un regat si are nevoie doar de un rege alaturi de care sa
conduca, nu de un bufon care sa o amuze din cand in cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu