Deși nu m-a întrebat niciodată direct ce înseamna el pentru mine, știe ce este. Și asta e unul din lucrurile pe care le admir la el - niciodată nu pune la îndoiala ce este el pentru mine. Nu pentru că nu îmi știe părerea, ci pentru ca o știe pe-a lui...și chiar foarte bine.
Este persoana care nu are nici un pic de modestie socială, în schimb este modest în sensul universal al cuvântului. Nu va faceți griji, niciodată nu ar recunoaște asta.
Își știe defectele mai bine decât își etalează "perfecțiunile" și niciodată nu încearcă sa le mascheze. E genul de om căruia dacă nu ii recunoști defectele, nu ii poți aprecia calitățile. Și are multe, credeți-mă pe cuvânt. Sa nu îl pună cineva la încercare, pentru ca va întoarce toate planurile și strategiile împotriva "atacatorului". Acesta din urmă pierzând din violența propriile sale arme. Nu degeaba Josephine Hart spune ca "oamenii răniți sunt periculoși - ei știu ca pot supraviețui".
Este dureros de franc. Este nerecomandat să stai în preajma lui fără să poți înghiți pastila adevărului brut, neșlefuit. Nu vă gândiți ca judecă pe cineva, nu... El este naratorul unei povești, înțelege rolul fiecărui personaj și-l accepta așa cum este. Este printre cele mai obiective persoane pe care eu le cunosc. Vă spun asta pentru că recunosc de la distanta astfel de persoane. Au o abilitate aparte de a iubi necondiționat și a fi detașați în același timp. Rar, știu. Sunt norocoasă că am întâlnit astfel de persoane.Este extrem de generos. Acum, mulți dintre voi, vă veți gândi la bani. Nu numai. Este generos cu informațiile pe care le deține, cu optimismul pe care îl împarte, cu toleranța pe care o arată, cu sprijinul pe care îl oferă. Întotdeauna este excesiv cu toate și nu se poate abține nici măcar când e supărat.
Are și o mare slăbiciune: înțelepciunea mea - zice el. Nu mă întrebați de ce, el are deja toate răspunsurile în ceea ce îl privește și uneori mă întreb dacă nu cumva sunt întrebări retorice. Se uită totuși la mine de parcă așteaptă un răspuns.
M-a întrebat la un moment dat, de ce fug femeile de el. Curioasă întrebare. De ce? Pentru ca este genul de bărbat care se respectă atât de mult pe sine și își respecta masculinitatea încât reușește să scoată feminitatea din orice femeie. Pentru el, doar trăsătura de a fi femeie ii inspira respect. El nu a fost niciodată dezamăgit de femei. Nu pentru ca a avut numai femei perfecte, ci pentru ca nu a ales sa vadă asta în ele. Nu va gândiți ca face mătănii în fata femeilor sau ca este vreun Eminescu al anilor 2000. Nu, este asertiv în ceea ce îl privește, dar își primește fiecare "lovitură" cu atâta demnitate încât crezi ca el câștigă de fiecare data. Și exact așa privește lucrurile. Prin urmare, femeile nu au cum să fugă de el, ci doar de ele..de feminitatea lor.
În fine, încerc să îi răspund:
Femeile nu se mai cunosc nici pe ele, s-au pierdut în atâtea secole de sclavie încât ele au impresia că dacă sunt supuse bărbaților lor, vor avea o căsnicie/relație fericita. Ele mereu trebuie să își satisfacă bărbatul, să nu cumva să îl supere și toate elucubrațiile posibile. Bărbații, și ei după tot atâtea secole de dominație asupra femeilor, nu mai știu cum să fie recunoscători pentru orice primesc din partea femeii pentru că au impresia ca li se cuvine, încontinuu acuzându-le că sunt smiorcăite, că vorbesc mult..ce mai, niște nenorocite care au și ele nevoi..emoționale.
Și vine el..acest prieten al meu.
Care el numai prin prezenta este un orizont. Oportunitate. Doza de oxigen. Nicio femeie care îl întâlnește nu rămâne la fel cum era până sa îl cunoască. Femeia aceea gustă din doza ei de feminitate ajutată de el să fie accesată. Sigur, vor vrea să rămână acolo o veșnicie, în acea beatitudine de prospețime. Dar nu pot. Natura nu e așa, totul trebuie să circule, iar acele femei vor trebui să ia o hotărâre: înapoi, la ceea ce au fost sau înainte, către aer curat. Și știm cu toții cum sunt femeile în fața deciziilor :)
Măcar o data în viața.
