Să nu-ndrăznești!

Să nu-mi spui că nu te-am iubit. Poți spune orice, însa asta nu.
Am plecat pentru că te răneam, dar de iubit, te-am iubit.
Nu e niciodată simplu. Nici cu noi nu a fost. Azi eram ok, mâine mă enervam din te miri ce motiv...iar apoi uitam de tine câteva zile. Și te răneam, acum știu. Te-am rănit mai mereu, recunosc, deși mi-e greu. Te-am acuzat de multe, am proiectat asupra ta toate frustrările mele, toate nesiguranțele și...am distrus în tine ceva. Nu ai mai fost persoana care m-a abordat sigur pe sine și jovial, care abia aștepta sa îmi spună prin ce aventuri a mai trecut în ziua respectivă sau ce planuri are cu mine în următoarea. Entuziasmul tău a scăzut ușor, ușor...zâmbetul a început să pălească până când nu l-am mai văzut deloc. Ți-am distrus încrederea-n tine cu neîncrederea mea, iar fiecare zi era un nou motiv de cearta și argumente inutile.
Nu a fost ușor pentru niciunul din noi, dar a fost pentru binele amândurora, îți promit! Vei găsi persoana potrivită, sunt convinsă.
Nu am vrut să se termine așa, chiar nu am vrut, însa istoria mea nu m-a lăsat să mă relaxez și tot acest bagaj l-am adus cu mine și-am început să-l despachetez la tine. Pentru a mă elibera pe mine, ți-am îngrădit ție orice șansă de a fi fericit cu mine. Nu ai meritat ce ți-am făcut...nimeni nu merita. Deși sună cinic și nu este corect fata de tine: îți mulțumesc! Fără tine, cine știe cât aș mai fi suferit și pe câți aș fi chinuit?! Chiar dacă îmi spui că nu-i nimic, să stau liniștită...lângă tine nu pot.
Tu ești cel puternic! Știu câtă putere sufletească ți-a trebuit să mă ierți de fiecare data când m-am întors. Acum, iartă-ma ultima oară.. Iartă-mi plecarea, lașitatea..că nu te-am făcut fericit..
Însă nu îndrăzni să spui că nu te-am iubit. Încă te iubesc și probabil o voi mai face, dar îți promit ca îți va fi mai bine departe de mine.
Vei vedea..