Acum stiu

Ai venit ca un fulger si toate vietile s-au rezumat la un singur moment. Aspatial, atemporal. M-am lipit de pamant si-am dat voie curentului sa treaca prin mine, m-ai eliberat de tot ce nu mai aveam nevoie. Tot ce am trait, tot ce am sarutat, tot ce am imbratisat, tot ce am suferit, tot ce am scris.. a fost pentru tine.. fara sa stiu. Iar acum nu mai doare. Pentru ca te-am recunoscut. In milioanele de suflete, tu esti. Si-ti multumesc. Acum stiu.
Ai venit din vant trecut si cunoscut, o adiere de toamna, plecand fara directie in inghet. Curaj.. asta ai. Zbori, cauta raspunsuri si simtaminte cand in jurul tau ai doar intrebari si stanci. Fii fericit. Rasari din propriul spirit si-nfloreste. Cauta-ti floarea de colt in interior si vezi cata rezistenta poate avea ceva atat de delicat. Cum reuseste? Stie. Stie ca are ceva de facut, stie ca poate creste in mediu aspru, stie ca se poate mentine vie pentru mult timp. Stie, la fel cum toti avem nevoie sa stim. Iar eu acum stiu.

Zburda, suflet frumos. Colinda lumea-n lung si-n lat, caci in viata aceasta ori in urmatoarea.. Universul isi cere plata. Si e una maiestuoasa!

Nu-mi plac conversatiile de curtoazie

Nu-mi plac relațiile superficiale.
Nu-mi plac discuțiile fără scop.
Sau acțiunile care includ doar "eu", "mie", "al meu/a mea", fără "noi".
Nu-mi place gluma cu oricine, oricând sau oriunde.
Nu-mi plac prezentele insistente, decat daca dau de inteles ca e loc.
Nu-mi place acel "push" sau necesitatea lui.
Nu-mi plac detaliile care privite de departe dau o imagine de ansamblu urata sau, mai rau, neclara.
Nu-mi plac "pisicelile" si cel mai mult, cei care o cer.
Nu-mi plac stările si emoțiile șlefuite pentru ca sunt deja stări si emoții alterate.
Nu-mi plac nerecunoscătorii.
Nu-mi plac "poleirile" pentru ca imi insulta inteligenta.
Nu-mi plac aparențele ori explicațiile repetitive.
Nu-mi plac intoleranțele oamenilor față de alți oameni sau vietăți.
Nu-mi plac misoginii sau feministele. Apreciez bărbații puternici și femeile feminine.
Nu-mi place conversația bifurcată si interpretările proaste.
Nu-mi place tot ce este inuman.

Non-trofeul tău

   De la a avea ceva si a pastra ceva e mult de mers. O vezi, iti place, o atingi, poate o si tii in brate o noapte, doua. Insa nu o poti castiga. Sunt miscari pe tabla de sah pe care nu le poti face, oricat de bine pusa la punct ai strategia. Sunt persoane pe care pur si simplu nu le poti tine. Nu pentru ca sunt greu de avut, ci pentru ca sunt greu de pastrat. Ai impresia ca te poti juca cu sufletul ei si in mintea ta chiar o faci, insa nu realizezi ca esti orb. Sufletul ei nu e acolo. Al tau in schimb da. Si cu cat negi mai mult implicarea ta, vezi ca in fiecare trofeu pe care il ai, ti-ai lasat cate o bucatica de inima, vointa, energie…satisfactie.

   

Si vine ea… cea care nu parea ca poate. Inca o cupa, iti ziceai. Doar ca ea a plecat fara sa lase vreo urma de praf. Ea e persoana care ti-a cutremurat raftul prin simplul fapt ca te-a lasat sa te uiti la el nemiscat si sa nu o vezi acolo expusa. Cea care a refuzat sa fie un trofeu pe raftul tau. Esti inveninat impotriva acelei ei. Acum dupa ce a plecat iti dai seama ca ti-a studiat toate trofeele si stia ca in fiecare din ele ai ascuns cate ceva din tine. Iar ea nu a vrut doar o bucatica din tine. Ea te-a vrut complet, cum poate nici tu nu te-ai vazut de mult timp.

   

Ia-ti toate trofeele, sterge-le de praf. Bucura-te ca le-ai putut castiga, dar ia-ti ce e al tau inapoi. Apoi pune-le in cutii si lasa-le sa iasa din viata ta. Ele nu te mai reprezinta acum. Reintegreaza in tine ce ai lasat peste tot si du-te la ea. Pentru ca ea nu are nevoie de jumatatea ei. Ea are nevoie de un tot, ca ea.

 Pentru ea o relatie este un regat si are nevoie doar de un rege alaturi de care sa conduca, nu de un bufon care sa o amuze din cand in cand.