Nepregătiți

Poate nu...

Nu ești pregătit.
Nu ești pregătit pentru ea.
Nu ești pregătit să primești ce-ti poate oferi.
Nu ești pregătit să fii fericit.
Iar ea...ea numai asta știe să facă.
Pe cei care știu să primească fericirea ce o dă.
Poate face fericit un nefericit ca tine...dacă ai lăsa-o.
Poate sunteți nepregătiți unul pentru celălalt.
Poate ea e nepregătită să ofere atât de puțin pe cât poți tu sa accepti.

Poate nu ești tu, poate nu e ea...poate amândoi.

Oare fluturii zambesc?

    Cand eram mica ma intrebam de ce trebuie sa dormim. De ce furnicile nu ne baga in seama, daca ne vad ca pe niste giganti sau daca sunt total inconstiente de noi.
    Inca ma intreb ce fac fluturii cu timpul lor. Ce gandesc animalele in cele 24 de ore ale zilei. Oare copacii se gandesc ”o sa-mi pun eu creanga pe ala pentru ca a mancat din roadele mele...o sa-i dau eu vreo 2 frunze peste ochi”?
    Azi ma uit la pisica mea si ma-ntreb...ce i-am oferit eu ei? O casa? Hrana constanta? Grija? Atentie? Sau i-am furat experientele libertatii?! Ori i-am ingradit natura de pradator intr-un apartament?
    De ce mereu avem impresia ca daca luam ceva sau pe cineva sub tutela noastra, ii si salvam? De ce mamele isi educa copiii dupa regulile societatii, dupa cum nu trebuie copilul sa ii deranjeze pe ceilalti, în timp ce el poate fi deranjat de aceasta idee in sine? De ce mamele uita de sufletul copiilor lor  si uita ca de fapt ei le-au ales ca mame. Asta e multumirea pe care parintii o aduc copiilor pentru ca i-au ales sa le fie mama si tata?
    Practicam ingratitudinea la cel mai inalt nivel si tot noi suntem cei care nu inteleg ce se intampla ”de avem numai ghinion”? Suntem pe deplin inconstienti ca singura persoana contra careia trebuie sa luptam suntem noi insine. Noi, cei inecati in negativism. Noi, cei barfitori si rautaciosi. Noi, cei inactivi si lenesi. Noi cei plangaciosi si dependenti. Noi, cei care in prima faza ne gandim ca celalalt ne vrea raul sau e invidios pe noi. Noi, cei cu intentii care nu ne fac cinste. Impotriva acestor multiple lipsuri ale calitatii umane trebuie sa luptam. Si niciodata impotriva celorlalti...ci a noastra.
    Eu inca astept ziua in care ma trezesc de dimineata si voi sti ca e pace intre oameni pentru ca stiu sigur ca am trait asta la un moment dat. Stiu ca fieare din noi a stiut exact ce are de facut si ne schimbam zambete din priviri atunci.

    Si oare...de ce trebuie sa dormim? Si ce fac fluturii in timpul lor? Oare in zborul lor zambesc?

Din toate...una

Ele te-au transformat în ce-au vrut ele..eu te-am readus la ce ești tu.

 Dragostea nu este un sentiment; este o decizie. Decizi sa iubești și să rămâi îndrăgostit. Sentimentele vin și pleacă, însă cand te trezești și decizi sa-ti onorezi jurămintele, alegi dragostea.

Te aleg pe tine! În ciuda tuturor îndoielilor pe care le am, te aleg pe tine. La urma urmei, fiecare femeie își recunoaște bărbatul, indiferent cât o face să sufere sau cat o fericește. Si nu, nu te iubesc pentru ceva anume, ci pentru că așa sunt eu...iubesc! De ce pe tine? Dacă într-adevăr te-ai cunoaște nu ai mai întreba. Si totuși..pentru cine ești tu, nu pentru ceea ce crezi ca ești și cu-atât mai puțin pentru ceea ce arăți.

Pentru ca in mine găsești mereu spatiu de rezonat, oricât de departe ai vrea să pleci, tot acasă îți odihnești sufletul. Onorează acel spațiu și-ai să vezi că din toate...îți trebuie doar una.

In timp de o tigara.

     Si-mi aprind o tigara la fereastra...s-ar vedea mai bine-n mana ta, dar cum nu esti aici...
De obicei nu fumez, doar stii, insa azi imi place gestul. Si fumul care se pierde diafan in linistea noptii. Si scrumul ce se face pulbere in vant.

Am conversatii imaginare. Ma cert cu tine. Iti spun toate credintele, toate sentimentele, tot ce azi reprim. Imi dai replici dezarmante. Si ma-mpaci...in gandul meu.

Rutina nu-mi prieste, am prea mult timp sa ma gandesc la noi. La tine. Si iar imi derulez niste conversatii, pe care nu mai stiu daca le-am purtat doar in seri ca asta. Mi-am pierdut coerenta.


Ma conectez si ma deconectez de tine ca un fulger de sol. Vin... Plec... Ma plictisesc usor, stiu. Uit usor.. .te uit usor. Si te iert la fel.

Pentru mine trecutul e o tara straina. Se fac lucrurile diferit acolo si nu vreau sa raman... nu sunt constanta in emotii sau sentimente ori ganduri. Tocmai de-asta inca mai caut... barbatul din tine, caci eu am cunoscut doar baiatul.

Si-am ajuns sa fim azi doar fumul si scrumul dintr-o tigara neaprinsa.

Tatal nostru!

Iar am dormit o perioada cam lunguta de timp, dar incerc sa recuperez luna aceasta.
Acest articol va fi unul cu o tema despre care eu nu am vorbit de foarte mult timp - Credinte.
Au fost cativa ani cand am crezut in Dumnezeu, adica in Dumnezeul altora, mai putin al meu. Stiu ce veti spune, da nu...nu sunt religioasa. Dumnezeu este un termen generic, pe care in acest articol il voi inlocui cu Univers doar de dragul de a nu fi gresit inteleasa.
Let's begin! Ce este Universul? Sau cine este acest individ pe nume Univers? Well..este tu. Este eu. este o comunitate intreaga si fiecare individ separat. Este sistemul solar. Este Calea Lactee si spatiile dintre galaxii. Este materie (fizica, asa cum o stim si o vedem noi) si antimaterie. Este tot ce se poate vedea si ce nu se poate vedea de noi.
Acum o sa ne intrebam "daca tot exista, de ce nu-l putem vedea?". Raspunsul e simplu: pentru ca nu suntetm pregatiti sa vedem tot. Daca am vedea tot, cu ochiul liber (e paradoxal ce zic, but bare with me) noi nu am mai fi cu aceste corpuri, iar ochiul nu ar mai exista sub aceasta forma anatomica.
Insa noi putem vedea. Cu al treilea ochi. Ochiul sufletului a.k.a. intuitie.  Acum sa vedem (see what I did there?! :)) ).. cine are incredere in intuitia lui, sau mai bine spus, cine vede cu-adevarat? Exact, nici eu! Nici eu nu am avut incredere in intuitia mea si nu am vazut o perioada lunga de timp, desi era ca un far in..ochiul meu al treilea (Ajna). De ce? Pentru ca, eu personal, am primit multe acuze din partea societatii, familiei etc. Cum scoteam ceva pe gura, cum era interpretat ca fiind revoltator sau nu era "ceea ce trebuia". Si pentru confortul acelora, chiar nu era ceea ce trebuia deoarece aduceam in lumina mintii lor o parte din ei. Iar noi, oamenii, avem tendinta de a respinge ceea ce nu cunoastem. Datorita acestor respingeri din exterior, creierul meu a inceput sa fie programat cu ceea ce "trebuie" facut. Trebuia facut si acel ceva, doar ca nu de mine si nu de alte milioane de oameni care inca mai cred ca altii le pot da fericirea si multumirea. Lucru foarte interesant cand ceilalti te resping si te acuza (vorbesc de majoritate aici, nu ce acei 2-3 prieteni care intr-adevar te inteleg pentru ca sunt in aceeasi situatie ca tine): esti obligat sa iti intorci mintea catre tine si sa te intrebi daca tu gresesti sau gresesc ceilalti. Eu in sinea mea stiam ca am dreptate, dar nu aveam mindset-ul necesar sa scot prin minte ce si de ce simteam asta. Mindset-ul acela programat de societate, de cei care spun "creierul este cel in care trebuie sa ai intredere, inima e naiva".Indoiala. Si Universul a spus: "Fuck it! Daca te indoiesti de tine, asta iti voi da - indoiala". Si uite-asa am inceput eu sa cunosc tot felul de oameni cu diferite indoieli. Despre mine, despre ei, despre situatii, despre vorbe etc. Ei ma reflectau pe mine. Era asa o harababura in viata mea incat nu mai stiam ce sa fac. Incercam sa ii ajut cum puteam, cu un sfat, cu o vorba buna, cu o mustruluiala.. tot ce aplicam nu era ok. De ce? Pentru ca in mine exista indoiala. Atunci mi s-a reactivat mie intuitia. Din momentul in care mi-am dat seama ca problema era la mine, nu in veridicitatea a ceea ce spuneam sau simteam, ci in cata incredere puneam in vorbe si fapte, am inceput sa aplic alta strategie. Am exclus din viata mea persoanele toxice. Cele care se plangeau in continuu, cele care nu puteau sa treaca peste nimic de unele singure, cele care ma drenau de energie, cele care nu credeau in mine. Pot fi parte din familie, pot fi prieteni, pot fi colegi...nu va fie frica sa renuntati la ei pentru ca ei sunt responsabilitatea lor, iar responsabilitatea voastra sunteti voi. Am incercat sa ajut, insa e o vorba in popor "Universul da, dar nu baga si-n traista" (adaptare by me) si fara efort din partea lor sa se ajute pe ei insisi voi puteti sa va raciti gura degeaba, sa va suparati pe situatia lor, ba chiar, la un moment dat, sa simtiti ce simt ei.
Noi suntem corpuri energetice care cream, dam, primim si asimilam, asa ca nu confundati misiunea voastra cu misiunea lor.
Inimile voastre va vor spune care sunt misiunile fiecaruia dintre voi. Aveti incredere si educati-va mintea sa gaseasca o solutie pentru materializarea visurilor voastre, ca asta este treaba mintii, a creierului. Si actionati, sa nu cadeti prada letargiei de a hiper analiza, ca nu trebuie sa va planificati ce veti face peste 30 de ani. Who the fuck knows?!  Incepeti cu a va planifica dimineata, apoi ziua, apoi saptamana si tot asa (sincer, pentru mine e un record ca mi-am planificat o luna...intreaga!). Fiti disciplinati. Cu voi, cu mediul in care locuiti pt ca reflecta ce sunteti voi. Fiti flexibili. Nu toti avem aceleasi misiuni si nu toti vedem ceva ce inca nu e materializat.

Daca nu se vede, nu inseamna ca nu exista, dar nici nu suntem obligati sa demonstram ceva. Amintiti-va cine sunteti voi si recunoasteti-va echipa cu care ati venit sa va indepliniti misiunea, pentru ca "cine se aseamana, se aduna".
Acesta este Universul - tot ce se vede si nu se vede, tot ceea ce cream separat si cu totii. Noi suntem cate un Univers si toate Universurile creaza un alt Univers si asa mai departe.

Pace!


PS: Da, Universul meu vorbeste obscen.

Ziua femeii, ziua cui?!

Ok,  sa terminăm cu dilema 8 martie "ziua femeii" versus "ziua mamei".  8 martie este ziua internațională a femeii. Punct. 

Multi dintre voi veți spune "Da, da, lasă-ne ca e același lucru".  Mmm...NU! Nu este. Sau dacă totuși încă aveți impresia ca doar mamele sunt femei înseamnă ca voi încă sunteți băieții mamei. Dacă pentru voi a fi mamă înseamnă a fi femeie, înseamnă ca pentru a fi bărbat înseamnă sa fii tată. Voi sunteți bărbați doar când sunteți tați? Pentru că mie tare mi se pare ca fugiți de asta ca dracul de tămâie. Voi fugiți de propria voastră masculinitate, ascunzându-vă în copilărie sau adolescență pana la 25-30 de ani sau chiar mai mult?!
Evident sunt întrebări retorice, noi femeile nu avem nevoie de răspunsurile lor, iar voi, le veți nega din prima instanta.

În orice caz, aceasta bătălie se va duce mult și bine. Femeile vor spune ca sunteți misogini (în acest caz, chiar sunteți), iar voi veți rămâne tot ceea ce credeți voi că sunteți .
Acum sa va luam și pe partea cealaltă, maternă:
1.  Voi trebuie sa fiți conștienți ca femeia de lângă voi (DA, este femeie, nu fata) este reflexia voastră exacta. Cu alte cuvinte, dacă voi nu va credeți bărbați, nu va veți recunoaște femeia de larga voi ca fiind femeie. Atitudinea voastră față de ea se va reflecta în atitudinea ei fata de voi. Bine..mai avem și prințese răzgâiate, dar ele încă sunt fete. Iar răzgâiala voastră ca răspuns, nu rezolva nimic. Rezulta doar ca încă sunteți un cuplu de adolescenți.
2.  Sunteți destul de maturi (și multi dintre voi chiar sunteți) sa realizați ca sta în mâinile voastre atitudinea femeii fata de voi. Adică voi o echilibrați, o completați.  Voi, cu răbdarea voastră (da, aveți, nu fiți modești) puteți stăpâni toanele femeii. Ea trăiește in lumea ei proprie, voi într-o mulțime. Femeia vă face să vă diferențiați de ceilalți tocmai pentru că voi va ignorați interiorul și trăiți în exteriorul vostru. Ea e vulnerabila în afara ei înșiși, voi nu. Voi sunteți vulnerabili doar în interior. Voi va poziționați femeia în societate pentru ca voi sunteți experții acolo. Ca soție, ca iubita, ca prietena, ca amanta, ca...nimic. Asta reflecta respectul vostru fata de voi, de fapt.
3.  Voi aveți energia necesara sa ii dați femeii viata. Pentru ca...asta este job-ul vostru full time, înainte sa aveți cariere și vieți sociale pline de succes, asta trebuie sa faceți voi. Sa nu va mirați dacă vreodată femeia de lângă voi devine dominanta. Asta este doar pentru ca voi ați devenit feminini, pasivi (și și-așa suntem mai multe femei decât bărbați). Înseamnă ca nu primește de la voi și își ia singura ce are nevoie (multe feministe vor spune ca ele sunt independente, dar...e o totuși o dependenta - de a-i demonstra bărbatului ca el, ne-oferind, greșește).
4. Va mai aduceți aminte de yin si yang? Feminin ai masculin? Pe înțelesul vostru:  receptor - emițător, energie electrica - energie magnetica. Ei bine.. voi dați, femeile primesc. Voi emiteți, femeile atrag. Asta e legea firii, indiferent ca acceptați sau nu...veți termina prin a va da bătuți în fata  lucrurilor naturale ale omenirii (chiar dacă va ia 40 de ani singuri sa descoperiți asta, cu o femeie lângă voi va lua jumătate din timp și efort ).
5. Fiți drăguți și dați femeii ce este al ei, măcar pe o data în calendar (și de ziua ei, ca altfel sunteți fripți și tot voi o sa va plângeți ca femeile sunt rele). Florile, romantismul, mici atenții diafane, arta, frumosul... femeile le vor accepta cu zâmbetul pe buze. Asta înseamnă ca voi recunoașteți ce este al vostru si ce este al nostru.
Noi pentru asta va iubim. Nu pentru ca sunteți îndărătnici, încăpățânați ori misogini. Ci pentru că știți să faceți diferența.

Traieste-ti pacea!

Iubeste!

Iubeste toate libertatile.

Iubeste-i libertatea lui..ca tu sa nu te simti incorsetata.

Iubeste libertatea ta pentru a stii sa te bucuri de fiecare moment cu el.

Iubeste fiecare clipa pe care o petreci cu tine.

Iubeste-l pe el, pentru ca acel el te iubeste in toate anotimpurile tale.

Fii tu!

Fii tu libertatea lui.

Fii tu oaza lui de liniste.

Fii tu in armonie cu tine, cu sentimentele si starile tale si, mai ales, cu ceea ce vrei!

Fii tu femeia sensibila. Fii ca o petala care cade din trandafir, pentru ca tu meriti un barbat care recunoste dantela fina si matasea naturala cand le atinge.

Daruieste-te!

Daruieste-te lui. Si inainte, daruieste-te tie.

Daruieste-te feminitatii, pentru ca avem multi barbati in lume.

Daruieste-te unui scop mai nobil decat...el.

Daruieste-te sufletului tau si cauta-ti prezentul.

Fii multumita!

Fii multumita ca esti acolo unde esti, pentru ca acelea sunt alegerile tale.

Fii multumita de momentele tale de solitudine..sunt revelatoare.

Si multumeste-i. Ca e el, ca exista si ca te-a gasit.

Refuza!

Refuza responsabilitatea de a cara poverile altora pentru ca ai dreptul de a alege, ai libertatea de a spune "nu", "atat", "nu mai vreau" daca s-a intrecuta masura. Ai dreptul de a ocoli tot ce nu rezoneaza cu tine, insa nu critica.

Refuza sa privesti viata ca pe un chin. E dreptul tau de a schimba directia, daca ai luat-o pe un drum gresit.

Refuza sa te lasi drenata de energie daca simti ca nu mai poti.

Tu, femeie frumoasa, ridica-te daca ai cazut pentru ca arati mai bine dreapta decat incovoiata.

Fii supla..ca personalitate si ca spirit. Si daca asta inseamna sa te retii de la ce-ti face rau fizic, emotional sau psihic, fa-o! Slabeste-ti sufletul de trecuturi apuse si viitoruri nestiute. Elibereaza-ti mintea de frici. Goleste-o de toate parerile altora si umpleti-o cu ale tale. Imbiba-ti inima de iubire pentru tine si crede! In tine..in ceea ce atragi. Razi! In hohote, cat de tare vrei, in public sau acasa. Bucura-te cum stii tu mai bine de fiecare moment.

Insa toate acestea nu le tranforma in obsesii. Fii gata sa renunti la ele oricand pentru ca altfel vor fi temnita ta vesnica.

Toti vrem, putini obtinem.

 Un lucru am invatat...nu te poti judeca decat pe tine. Nu ai cum sa o faci cu altul, nu ai cum sa spui despre o alta persoana ca judeca pe cineva, e impropriu spus. Tu te judeci pe tine propagand asupra celuilalt lucrurile care de fapt nu iti plac la tine. Iti judeci incapacitatea de a te ierta, ceea ce iti creaza un handicap social. Iti judeci neputinta de a trece peste anumite situatii, rezistenta in fata unor momente trecatoare, iar acestea iti vor invenina viata ca un arsenic... nedetectabil, daca se administreaza putin si des. Te va schilodi pana te vei vedea o victima a celorlalti. Toate astea de frica ta le faci, de frica propriei judecati. Iar fricile ne umbresc sufletul si ne intuneca mintea, acestea nemafiind capabile de a exterioriza emotii si ganduri pozitive despre ceilalti.

Ok. Toti suntem oameni. Ok, toti avem nevoi si toti vrem sa ni le satisfacem. Toti incercam sa facem fata provocarilor cum stim mai bine. Unii tolerand, altii ripostand, unii plecand, altii ramanand unde acumuleaza frustrari. Repet, toti! Nu exista exceptie. Insa am vazut tot mai des spunand "ma judeca ceilalti". NU! Nu te judeca nimeni. Sunt doar pareri... ale unui om, un alt om dintre miliarde de altii. Poate viata lor s-a intersectat cu a ta pe un segment infim de timp si spatiu. Tu dai importanta lucrurilor. Tu esti responsabil pentru perceptia mesajelor emise de ceilalti. Tu esti cel care decide cum raspunzi acestei perceptii. Asuma-ti aceasta putere pe care o ai.

Incearca sa faci o mica schimbare: in loc sa ii critici pe ceilalti, gaseste-le scuze. Si  lumea ti se va schimba!

Suflet regasit

Eh, am luat o pauza cam lunga de la scris.

Dar am realizat in aceasta pauza ca m-am regasit. Mi se facuse dor de mine, de sufletul meu exact cum este el.  Trebuie sa recunosc, nu-l mai vazusem de mult. Era asa de bine ascuns intre toate aparentele, pierdut in vieti care nu erau ale lui.

Dar usor usor s-a dus toata ceata care-l invaluia. A iesit la suprafata, ca o bula de aer din apa, ca lumina prin intuneric. Uitasem cat de generos si bland poate fi, cat de maiestuos in iubirile lui si cat de... plin... complet si perfect e.

Il mai vizitam din cand in cand serile, insa fara sa stau prea mult. Ma speria atata sinceritate. Ha, ha... si acum se mai lupta cu acuzele mele sau cele exterioare cum ca este prea franc, insa iese victorios ca o pasare Phoenix. Ii admir impetuozitatea cu care trece prin situatiile la care il expun pentru ca, doamne... cat de greu mi-a fost sa ii castig prietenia. Nu a fost usoara o astfel de aventura. Prietenia lui e castigata numai oferindu-i un singur lucru. Si el a inceput sa ma vada  ca muza pentru care traieste. M-a facut preoteasa credintelor lui si nu a avut nevoie de demonstratiile cu care ma minteam singura ca e ceea ce trebuie sa fac. Schimb pe schimb, imi ziceam. El nu are nevoie de toate tertipurile cu care noi, oamenii, ne mintim in societate. El nu-mi cerea decat sa fiu sincera cu mine si sa am incredere in el. Atat.

Intr-un final...toti devenim cine, de fapt, suntem.