Acum stiu

Ai venit ca un fulger si toate vietile s-au rezumat la un singur moment. Aspatial, atemporal. M-am lipit de pamant si-am dat voie curentului sa treaca prin mine, m-ai eliberat de tot ce nu mai aveam nevoie. Tot ce am trait, tot ce am sarutat, tot ce am imbratisat, tot ce am suferit, tot ce am scris.. a fost pentru tine.. fara sa stiu. Iar acum nu mai doare. Pentru ca te-am recunoscut. In milioanele de suflete, tu esti. Si-ti multumesc. Acum stiu.
Ai venit din vant trecut si cunoscut, o adiere de toamna, plecand fara directie in inghet. Curaj.. asta ai. Zbori, cauta raspunsuri si simtaminte cand in jurul tau ai doar intrebari si stanci. Fii fericit. Rasari din propriul spirit si-nfloreste. Cauta-ti floarea de colt in interior si vezi cata rezistenta poate avea ceva atat de delicat. Cum reuseste? Stie. Stie ca are ceva de facut, stie ca poate creste in mediu aspru, stie ca se poate mentine vie pentru mult timp. Stie, la fel cum toti avem nevoie sa stim. Iar eu acum stiu.

Zburda, suflet frumos. Colinda lumea-n lung si-n lat, caci in viata aceasta ori in urmatoarea.. Universul isi cere plata. Si e una maiestuoasa!

Nu aștept și nu mă aștept!

Pe unii îi voi inspira, pe alții îi voi dezgusta, alții se vor considera nedreptățiți, mă vor judeca, mă vor iubi, poate voi fi mentorul unora, călăul altora. Poate sunt oameni vechi din viața mea, care nu credeam vreodată că vor pleca, poate familie, poate necunoscuți. Însă toți vor avea trăirile acestea datorită perspectivei lor, nu pentru că eu sunt sau nu sunt așa. Îmi ofer respectul de a fi eu. Așa cum sunt. Chiar nu trebuie să fiu într-un fel sau altul. Chiar e indicat să stau dreaptă si să zic “gata, până aici îți permit”. Chiar pot scoate oameni din viața mea dacă relația cu ei a fost sau a devenit toxică, daca simt că mă ține pe loc, încorsetată. Cei care mă acceptă si mă iubesc o fac și fără condiții. Și chiar nu-mi trebuie mai mult. Am libertatea de a pleca oricând, fără să mă simt vinovată că am facut-o. Trebuie doar să am curajul de a fi eu. Dacă o spun cu voce tare sau murmurat, dacă zbier cât mă țin plămânii sau dacă plâng singură în surdină, nimeni nu are dreptul să spună că e bine sau rău. Și dacă azi nu mai sunt ca ieri, ce?! Slavă domnului!

Oamenii îmi oferă aripi să zbor, idei pe care să le explorez  și motive să mă întorc. Eu una am renunțat să aștept...plec dacă nu mi-e bine ori acționez dacă văd oportunitatea. Și nu mă aștept să fiu înțeleasă. Deciziile mele sunt luate pentru că am trăit cauzele și consecințele lor, nu pentru a fi înțelese de toți...ci doar de cei cu care îmi voi continua călătoria.

Peace!
🙏💞